Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească

Scrisă de arhitect Mădălin Ghigeanu, lucrarea de față încearcă să prezinte cele mai importante edificii în stil Mediteraneean din arhitectura românească a anilor 1930-1940, căutând în primul rând palatele regale, vilele regale sau princiare, casele unor demnitari, miniștri, scriitori, locuințele private ale arhitecților care au activat în acea perioadă, cât și lucrări de excepție.

„În acest volum, prin analiza activității profesionale a 43 de arhitecți români și 4 americani, cât și a peste 470 de imobile realizate în țară (majoritatea lucrări inedite de autor, nepublicate anterior), susțin că ceea ce se caracterizează prin „Stil Mediteraneean” în arhitectura interbelică românească este un fenomen cultural de împrumut de pe tărâm american, a unui stil ce s-a manifestat mai întâi în Statele Unite, cu preponderență în California și Florida la început de secol XX, până către anii 1940. Acesta a avut un ecou și o puternică reprezentare în România, manifestându-se în două centre, în primul rând în București și Constanța și, cu câteva excepții, în provincie. Într-o mare măsură este evident și atașamentul arhitecților față de stilul Neo-Mudéjar apărut în Spania la sfârșitul sec. XIX, care se manifestă până în anii 1920.” - Arhitect Mădălin Ghigeanu

„Avem intima convingere că acest capitol al arhitec­turii noastre interbelice descoperit de către Mădălin Ghigeanu nu va putea fi abordat în viitor fără a face apel la remarcabila sa prezentare a «ideologiei» curen­tului și mai ales la marea cantitate de informații privind arhitecții care au asimilat arhitectura mediteraneeană și au reelaborat un divers, dar coerent discurs urban prin opere de valoare estetică contradictorie, dar pline de vibrație și capabile de a oferi o particulară stare de bu­năstare.” -  Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu