Cu picioarele pe pământ. Povestea pelerinajelor mele în Sfântul Munte Athos.

În loc de încheiere

Desigur că dintre toate sfaturile pe care le-am primit de la părinţii noştri din Sfântul Munte Athos am reţinut puţine şi am urmat şi mai puţine. Nu din rea-voinţă, dar schimbările de natură duhovnicească se realizează greu, iar vechile deprinderi, înrădăcinate adânc, se îndreaptă şi mai greu. Pentru a veni în sprijinul acestei afirmaţii, graţie atitudinii şi comportamentului meu de zi cu zi, puţin schimbat şi în continuare cam necizelat, deşi am efectuat până în prezent peste 25 de pelerinaje şa Sfântul Munte Athos, soţia mea, pe care o iubesc mult, îmi face deseori următoarea declaraţie de dragoste: "Degeaba ai fost de atâtea ori în Sfântul Munte Athos, că nu ai înţeles nimic, ai plecat bou şi te-ai întors vacă". În replică, Părintele Ionuţ m-a încurajat: "Nu te necăji, este şi aceasta o schimbare"! M-am liniştit astfel cu gândul că soţia mea nu reusşeşte să sesizeze o chestiune de nuanţă domestică a schimbării totuşi produse. O asigur pe această cale că voi persevera în pelerinajele mele în Sfântul Munte Athos, locul unde îmi găsesc liniştea sufletească şi mă încarc cu speranţa într-o viaţă mai bună. Sunt convins că, într-o zi, cu voia Domnului, se vor vedea şi roadele ascultării învăţăturii primite de la părinţii din Sfântul Munte Athos, care se roagă neîncetat pentru noi, păcătoşii, şi cărora le mulţumesc şi pe această cale. Doamne ajută!