Credinţa, nădejdea şi dragostea

Credinţa. Miezul filosofiei este să ştii că trebuie să crezi, însă să cunoşti cât mai bine ceea ce crezi. Credinţa oarbă duce la iad; iar credinţa luminată ne transportă în Dumnezeiasca împărăţie a luminii şi fericirii. Credinţa mare, cultivată, luminată, aduce har, pace, viaţă şi fericire.
Nădejdea, e ca nuca în mâna copiilor. Cercetând cu răbdare, dincolo de coaja ei afli miezul fericirii vremelnice şi veşnice.
Dragostea Sfântă, e un Dar Dumnezeiesc. Dumnezeu este dragoste. Cel ce are dragoste petrece în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. Dragostea e o aripă puternică pe care Dumnezeu a dat-o sufletului omenesc, pentru a ne înălţa în zbor până la El. Celaltă aripă trebuie să ne-o punem noi. Dragostea e un ocean nemărginit, din care izvorăsc şi în care se varsă toate virtuţile creţtineşti şi faptele bune, care unesc pe om cu Creatorul său.