Construcția național-statală și Biserica Ortodoxă Română de la autocefalie (1864-1885) la rangul de Patriarhie (1925)

„Este poate socotit neobișnuit, chiar contrastant cu o veche tradiție, ca un teolog (călugăr) să susțină un doctorat în științe politice. Îndeobște, înaintași, colegi sau superiori ai mei au trecut acest prag al înțelepciunii oficializate – chiar reglementate pentru treptele ierarhice succesive în domeniul teologic – aplecându-se asupra unor chestiuni de dogmă sau istorie bisericească.

De ce am făcut eu acest pas oarecum singular? Pentru mine, faptul că în 2025 celebrăm două mari evenimente ale Bisericii Ortodoxe Române, 140 de ani de la dobândirea autocefaliei și 100 de ani de la asumarea rangului de Patriarhie de către Biserica strămoșească, a fost un stimulent decisiv pentru a face acest pas.

Încredințat, prin educația primită, că cele două înalte trepte-simbol ale Bisericii Ortodoxe Române au fost dobândite printr-un efort comun cu statul român, am socotit nimerit să elaborez o teză de doctorat, care să își propună descifrarea acestui dosar voluminos și definitoriu pentru evoluția națiunii române.”