Catehismul creștinului dreptcredincios

Lucrarea de față, alcătuită de Pr. Dumitru Belu, Pr. Isidor Todoran și Iorgu Ivan, profesori ai Institutului Teologic din Sibiu, în anul 1957, sub îndrumarea Patriarhului
Iustin Moisescu, în acel moment mitropolit al Moldovei și Sucevei (1957-1977), vede lumina tiparului acum, pentru a doua oară, într-o formă revizuită și adnotată, cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. Republicarea acestui Catehism reprezintă un omagiu adus vrednicului de
pomenire Patriarh Iustin Moisescu (1977-1986), în contextul cinstirii, în Biserica Ortodoxă Română, a Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și a traducătorilor
de cărți bisericești.
Patriarhul Iustin este una dintre marile personalități ale Bisericii Ortodoxe Române. Opera sa este vastă și variată, concretizându-se în numeroase articole, studii
și traduceri. Totodată, acesta a acordat o deosebită atenție activității editoriale, inițiind colecția Părinți și Scriitori Bisericești (90 volume), Colecția de Artă creștină în România
(6 volume), tipărind o nouă ediție a Noului Testament (1979) și a Sfintei Scripturi (1982) și sprijinind învățământul teologic prin tipărirea de manuale pentru institutele
și seminarele teologice.
Descriind personalitatea Patriarhului Iustin, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea că acesta „a fost o figură reprezentativă a Ortodoxiei românești pe plan internațional.
De pildă când se afla în Grecia în vizită oficială a fost primit cu protocol de șef de stat. Grecia avea un deosebit respect față de ierarhul Iustin Moisescu, nu numai
pentru că el a studiat în Grecia și a făcut un doctorat strălucit despre Evagrie Ponticul, ci și pentru că vorbea limba greacă universală (καθαρεύουσα) atât de bine, încât unii
dintre greci spuneau: vorbește mai bine decât noi καθαρεύουσα. Avea o dragoste deosebită pentru cultura greacă și a cultivat-o mereu. Când participa la ședințele de lucru
ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor și ale Conferinței Bisericilor Europene vorbea doar către sfârșitul lucrărilor sau când erau situații de conflict. Cu mult tact, cu multă
răbdare, cu multă înțelepciune, intervenea și media situații în care diferite Biserici sau diferite grupări erau într-o stare tensionată. Cred că ceea ce trebuie să rămână în conștiința
noastră ca model luminos din partea teologului Dr. Iustin Moisescu sunt trei calități deosebite: fidelitate față de tradiția ortodoxă – prima calitate, a doua – pregătire
academică solidă, și a treia – eleganță în stil, în comportament și exprimare”.
Editura BASILICA