Bucuria Schimbării la Faţă după Părinţii Răsăriteni

Sărbătoarea Schimbării la Faţă sau a Transfigurării Domnului este una definitorie pentru teologia mistică a Răsăritului creştin, experienţa luminii taborice devenind una paradigmatică pentru Biserica Ortodoxă, mai ales după disputele isihaste din secolul al XIV-lea şi impunerea teologiei Sfântului Grigore Palama în conştiinţa eclezială ca sinteză a Tradiţiei mistice. Vârful de lance al acestei conştiinţe şi elite duhovniceşti l-a constituit, cu siguranţă, monahismul, iar locaşurile purtând acest hram al Schimbării la Faţă atestă persistenţa în veac a dorului după petrecerea cu Domnul proslăvit în corturile/colibele/chiliile de pe Tabor.

(Pr. conf. univ. dr. Jan Nicolae)