Brazii se frâng dar nu se îndoiesc (vol.1+2)

 Pe potecile munților, acest grup de tineri, n-am purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria și conștiința libertății nemului nostru, alături de durerea ceasului de față, în inima și creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri și gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri și gânduri, izvorâte și călite în dragoste pentru neamul nostru.

Aceste gânduri, adânc frământate în nopți lungi de iarnă, îngropați în zăpezi pe crestele Carpaților, sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate și orașe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă și să desăvârșească marea și strălucita biruință românească.

Testamentul Grupului Carpatin-Făgărășan, Muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, 1954