Biserica Ortodoxă Română şi puterea comunistă (1945-1964)

Despre situația Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1945-1964 s-au scris numeroase lucrări mai mult sau mai puțin corecte, exactitatea lor variind în funcție de izvoarele folosite și de scopul urmărit. Utilizarea exclusivă a documentelor oficiale provenite fie din bibliotecile și arhivele Bisericii Ortodoxe Române, fie din arhivele statului, cum ar fi periodice, legi, decrete etc., oferă doar o imagine incompleta și, de multe ori, deformată a vieții Bisericii Ortodoxe pentru că aceste surse de fapt ascund adevăratele conflicte ale epocii. Deschiderea arhivelor fostei Securități a condus la cu totul alte concluzii decât cele vehiculate de istoricii superficiali, care și-au construit argumentațiile numai pe baza unor articole publicate, nu și pe baza documentelor, privind discursul Bisericii Ortodoxe Române în perioada comunistă. Cum a fost perceput acest discurs de către cele două autorități aflate în dialog: Biserica și statul comunist? Care a fost distanța între vorbe și fapte din perspectiva ambelor autorități? Au existat mai multe discursuri ale Bisericii în perioada comunistă? Dacă da, atunci care este cel adevărat? Iată câteva din întrebările la care această lucrare își propune să răspundă.