Biserica Ortodoxă română în vremea Patriarhului Teoctist

Prin slujirea sa și prin împlinirea chemării de care s-a învrednicit, Preafericirea Sa, om al dragostei, al păcii, al rugăciunii și al smereniei, al dreptei socoteli, al iertării, al trezvieie și al păstrării sfintelor rânduieli, s-a înscris aici, pe pământ, prin actul creator, în dispticele Bisericii neamului, iar acolo, Sus, în soborul sfinților ierarhi, alături de care participă la Liturghia cerească în marea Catedrală a iubirii lui Dumnezeu. S-a strămutat la cele veșnice așa cum a trăit, însuflețit de curajul neclintit al credinței, abandonându-se în brațele iubirii lui Dumnezeu și încredințându-se Maicii Domnului și sfinților , în numele cărora a păstorit Biserica. A mers spre moarte ca la Sfânta Liturghie.

Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților