Aratari sau vedenii ale Parintelui Ilarion Argatu

Acest volum cuprinde o parte din arătările sau vedeniile pe care le-a scris Părintele Ilarion Argatu. În nenumărate convorbiri cu Părintele Argatu, am avut mai multe abordări cu privire la aceste experienţe duhovniceşti ale părintelui.
În discuţie cu părintele, mi-a mărturisit că, a avut aceste arătări şi multe altele care nu le-am prins în acest volum, în timpul prigoanei, când se ascundea în podul şurii a socrilor săi din Oniceni, în cămăruţa zidită pe un metru pătrat (boxă), la părinţii din Valea Glodului în podul bisericii din Oniceni, timp de 16 ani. În toţi aceşti ani, a îndurat izolare, frig, nesomn, foame şi frica de a nu fi prins de autorităţi. Postea cu săptămânile nemâmcând nimic. Rugăciunea şi postul era singura hrană, singura odihnă, singurele care-l încălzeau. Dumnezeu, Maica Domnului şi îngerii, erau singurele persoane cu care stătea de vorbă, care-l apărau, care-l susţineau. Singurele călătorii, erau cele însoţite de îngeri prin locurile pe care le dorea să le vadă, să i se arate şi să le cunoască, ca răspuns la permanentul post şi necontenita rugăciune. Creionul chimic şi caietul de dictando, aduse pe ascuns de tatăl său şi introduse prin locul numai de el ştiut, erau prietenii cei mai credincioşi, care suportau greutatea şi frumuseţea celor scrise. Sfânta Scriptură şi câteva cărţi de teologie care existau la acea vreme, era şcoala de rang înalt pe care a făcut-o, mai bună decât doctoratul în teologie din Cernăuţi sau din Wiena pe care se cuvenea să-l urmeze, dar pentru că rectorul universităţii a aflat că nu este din Bucovina l-a trimis acasă. Aşa se explică, cine poate înţelege, cum de au fost posibile atâtea arătări pentru un om, omul ce s-a îndumnezeit prin: suferinţă, post permanent şi rugăciune.
L-am întrebat pe părintele, de ce a cerut să i se arate anumite realităţi din lumea nevăzută, din curiozitate? La care părintele mi-a spus scurt: “Nu, pentrua avea putere în cuvânt. Să pot vorbi credincioşilor cu convingere şi sigur. Atunci când ştii adevărata faţă a lucrurilor, ştii să le descrii, ştii să îndrumi, ştii să te lupţi, ştii cu ce te lupţi, ştii cum să lupţi şi armele pe care să le foloseşti pentru a salva pe oameni şi a-i conduce la mântuire.”
Acum, când părintele nu mai este printre noi, îmi fac datoria să scriu o parte din aceste vedenii, cu convingerea că pentru unii care vor citi, cunoscând realitatea vazută de părintele să-i ajute la îndreptare şi la părăsirea păcatului, iar pe unii îi sfătuiesc să nu citească, sau să citească, dar mai înainte să-L roage pe Bunul Dumnezeu să-i întărească în credinţă şi să-i apere. Amin!