Amvon. Vol. III - Predici şi meditaţii la vieţile sfinţilor

Evanghelistul Matei spune adresanţilor Evangheliei sale că Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când vorbea, "spunea" şi "transmitea". Spunea, învăţând, şi transmitea har, predicând! Aceasta este şi concluzia cu care el încheie, în Evanghelia sa, reactarea Predicii de pe Munte a Mântuitorului Hristos: "Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui, că îi învăţa ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor" (Mt 7, 28-29). Aşadar, cuvântul lui Iisus avea putere şi autoritate. El nu suna doar, ci mişca inimi, biciuia moravuri şi caractere îndoielnice (cf. Mt 23), transforma vieţi.
Aşa se face că toate cuvântările şi dialogurile Sale se încheie cu un mesaj exprimat direct sau indirect. În acest mod, îşi actualiza, de fapt cuvântul. Altfel, ar fi rămas unul rostit nu şi auzit. Cuvântul auzit este doar acela care transmite un mesaj. Cel neactualizat, este doar unul ascultat. Tocmai la nevoia auzirii şi a priceperii, nu a ascultării, acestui mesaj actualizat al cuvântului Său se referea la Iisus atunci când, imperativ, a rostit: "Cine are urechi de auzit, să audă"! (nu să asculte!)(Mt 13,9)