Alfavita sufletească

Toţi sfinţii întru scârbe şi în griji, în pătimiri şi în răbdări şi în prigoane şi-au petrecut toată viaţa lor, care numai tu singur pofteşti ca să fii afară de toată pătimirea şi fără de necaz? Oare numai tu singur pofteşti să fii lepădat de ceata celor aleşi ai lui Dumnezeu, nevrând nimic a răbda? Să nu fie aceasta, însă şi cu sufletul nu te mâhni, că nu este scârbă care să nu se schimbe. Seara se va sălăşlui plângerea iar dimineaţa bucuria, zise Proorocul. Nu s-a legat bucuria cu bucurie, nici scârba nu s-a unit cu scârba. Viaţa aceasta este trecătoare ca o cunună oarecare ce este înfrumuseţată cu multe feluri de flori veştejitoare. De-i scârbă, nu-i totdeauna scârbă, de-i bucurie nu-i totdeauna bucurie, ci în amândouă a obişnuit Dumnezeu a le face schimbare robilor săi, ca să petreacă pururea ţinându-se de singur Dumnezeu.