Ada Kaleh. Spiritualitate și beznă

Această carte este aidoma clopotului, pe care marinarii îl foloseau pe vremuri drept avertizare, când erau înghițiți de marile bancuri de ceață, aidoma clopotelor copilăriei din așezările transilvane, precum și a celor de pe toate meleagurile creștine din lume, cu sunetul lor atât de adânc, misterios, ampretant și fascinant. Din toată suferința, durerea, neputința, mâhnirea, ceea ce rămâne e mereu doar iubirea. Și-i toamnă în adânc de ape. Și-aud frunzele uscate căzând peste cărți, peste crucile căzute la pământ. Ziua de mâine a rămas cu mult în urma mea. Muribunzii închid ochii, ca cei în viață să-i deschidă, cât mai larg. O viață de om, mai nimic, dacă pentru ea nu s-a oprit timpul, măcar o dată. Și deodată am simțit cum mă mistui prin sunet de clopot în vechea cruce de pe colina copilăriei.