Acatistul Sfântului Ioan Teologul

Cartea de faţă pune înaintea cititorului textul integral al Acatistului Sfântului Ioan Teologul alcătuit de Părintele Daniil – Sandu Tudor, iniţiatorul „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim. Textul a fost memorat în închisoarea Aiud de Ion (Jenică) Popescu, cel care a împărţit celula cu Părintele Daniil vreme de aproape doi ani. După eliberare, el a transcris Acatistul în două exemplare: un manuscris a fost trimis în Elveţia, cu sprijinul profesorului Alexandru Mironescu și al fiului său Șerban, iar altul a fost păstrat cu mari riscuri, ca o vistierie de preț, de Jenică Popescu la domiciliul său din București. 

Textul Acatistului este prefațat de un cuvânt al „vistiernicului” acestui manuscris „despre temniţe, întemniţaţi şi despre cum a fost scris Acatistul Sfântului Ioan Teologul”. El este întregit de câteva mărturii ale unor oameni care l-au cunoscut pe Părintele Daniil – Sandu Tudor: publicist, poet, monah și mărturisitor al jumătății de veac în care poporul român s-a cuminecat cu Hristos prin suferința din temnițele comuniste. Sunt mici frânturi de memorie care să trezească interesul cititorului pentru viața și scrierile Ieroschimonahului Daniil, și îndeobște pentru mișcarea „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, un fenomen însemnat în Biserica și cultura românească a secolului XX.

De asemenea, am socotit de folos a așterne, în chip de prolog, câteva considerații ale autorului însuși despre slujba Imnului-Acatist, „poate cea mai măreață” între „mărețele solemnități de la curțile crăiești ale Țarigradului”. Rostul cărții de față este, mai presus de toate, să dăruiască cititorului un Imn-Acatist a cărui lectură să-l apropie de Dumnezeu și să-i înlesnească părtășia vie cu El prin „rugăciunea săgetătoare”, cu solirile Apostolul iubirii, căruia imnograful însuși îi cere:
 „Sfinte Ioane, mare rănit al dragostei Domneşti,
 dă-mi şi mie cuviinţa cu care tu îndrăzneşti
 și ştiinţa ta întru arcăşia cugetătoare
 la înaltul arc al rugăciunii săgetătoare!”…