2014, 15, 16, 17

Atunci ce fel de vedere am înainte? Pe ale cui urme păşesc? Cine mai este cu mine aici, la aşa o minunăţie de plimbare? Mă aprinde întrebarea aceasta. Aud muzică. Sunt fluturi, ciuperci în soare frunze galbene, flori albastre (nu-mă-uita!), dincolo brusturi, pene de coţofană, mai departe pe sub stuful înalt copite de mistreţ întipărite în pământ ca o gravură. Urme sunt pretutindeni, de plimbăreţi nu duce lumea lipsă, slavă cerului!