Toleranță, coexistență, antagonism

„Transilvanie tolerantă/ adăpost credințelor”, unde „în rugăciuni unite/ urcă limbile-mpărțite/ spre dumnezeiescul tron” - așa stă scris în cunoscuta poezie Transilvanie, dulce țară, scrisă de Maximilian Leopold Moltke în anul 1848, devenită imn al sașilor transilvăneni. Într-adevăr, conviețuirea și coexistența numeroaselor comunități de credință cărora le-au aparținut diferite popoare din Transilvania, i-au fascinat întotdeauna pe vizitatorii regiunii și reprezintă obiecte de cercetare atrăgătoare pentru o istorie comparativă a religiilor și a formelor lor instituționale. Transilvania a fost un spațiu ideal de comunicare și interacțiune a unor culturi și siteme axiologice cu fundamente religioase diferite. Totodată, Transilvania a fost un loc în care concurența interconfesională și intrareligioasă a fost trăită și simțită.