Povești de ocazie sau cum m-am ispitit să devin narator

M-am lăsat înduplecat de cîțiva prieteni să adun în acest mic volum șase exerciţii mai vechi de proză scurtă, scrise în tot atîtea registre stilistice. „Fenomenul Omega” (ilustrînd genul fantastic) şi „Ion Teleagă” (ilustrînd genul satiric) sînt pilonii de bază ai cărţii (ce rămîne mai degrabă o glumă de vacanţă decît expresia serioasă a vreunei ambiţii literare). Avem atîţia prozatori – şi grozavi, şi mai puţin grozavi – încît sigur nu mai este nevoie de unul în plus. Ca glumă, însă, demersul îşi are gratuitatea lui pasabilă, în sfera generoasă a ocazionalului, unde nu strică să ne mai odihnim, din cînd în cînd, de ambiţii şi de orgolii. Dacă ştiţi de glumă, atunci nu-mi rămîne decît să vă doresc, făcîndu-vă cu ochiul, o plăcută pierdere de timp! (Răzvan Codrescu)