Nu uita că ești român! Cantece și poezii patriotice

Cu un "Cuvânt înainte" al Părintelui Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa 
şi cu "Prefaţă" de fratele Andrei Dîrlău 
 
Într-o vreme în care trădarea de ţară şi cedarea suveranităţii a devenit politică de stat, în care România a votat la ONU împotriva familiei şi a păstrării valorilor tradiţionale şi în care homosexualitatea a devenit o virtute care te face eligibil, cântecele şi poeziile aduc aminte românilor că fara rădăcini, fără istorie, fără credinţă, fără trecut, nu vom avea nici viitor. 
Jertfele, credinţa şi dragostea poporului român ne sunt izvor de întărire, din care ne putem adăpa oricând. Un mod de a sorbi din acest izvor sunt şi cântecele şi poeziile patriotice, care ne pun în legătură cu toţi cei care le-au cântat de-a lungul veacurilor, făcându-ne adevărate transfuzii de dragoste, putere şi curaj. (Editura Agaton) 
 
„Nu ne-au fost specifice capul plecat, compromisul laş, acceptarea umilinţei pentru blidul de linte, slugărnicia nevertebrată, frica, obedienţa sau oportunismul. Unii spun că ne-am fi ales cu ele din epoca fanariotă. Alţii – din comunism. Mai drept ar fi să spunem că, ori de câte ori a slăbit credinţa în Dumnezeu, ne-au copleşit patimile şi slăbiciunile omeneşti. Căci Dumnezeu este sursa oricărei virtuţi şi, fără har, nu există dragoste, nobleţe, eroism sau jertfă.” (Andrei Dîrlău, Prefaţă) 
 
“Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută! răzbeşte prin orice. Doamne ajută! a fost în viaţa română secretul succesului, cheia biruinţei şi a rezistenţei. Dar fără Dumnezeu suntem foarte slabi. Simţim aceasta acum, după război, când Doamne ajută a început să fie uitat în politică, în educaţie, în gospodărie. Vrem să devenim iar tari, neînfrânţi de niciun pericol? Să ne întoarcem la Dumnezeu, la puterea verificată de veacuri a neamului nostru!” (Părintele Dumitru Stăniloae)