Noduri ale educației

Suntem veniți în lume să ne purtăm crucea trupului și a sufletului dăruită spre a ne înălța. Pe orizontala noastră, cu mâinile întinse – ca ajutor să dăm și să luăm – ne-ntâlnim cu toți cei trimiși în cale. Aproape ne sunt cei din adâncuri - fixați în rădăcini sfințite de ruga, fapta și nedrămuita-le jertfă – spre a ne însoți cu-nțelepciunea multimilenară. Din Cel mereu deasupra ne luăm nădejdea, puterea și lumina prin rugăciunea lacrimilor toate.

Educația persoanei se-nfiripă când educo, -are și educo, -ere iau înfățișarea nutririi, a râvnirii, a doririi născute și hrănite nu din ceva, ci de și din Cineva, Care ne iubește pe toți și pe fiecare. A fi și a avea întru devenire bună sunt în sărbătoare când împreună găsim bucuria urcușului pe Muntele Fericirii spre a ni se dezlega limbile și înveșnici iubirea.

Autorul