Darurile rugăciunii – de la ostenelile trecătoare la roadele cele veșnice

Cel care se roagă – pe lângă mulțimea darurilor primite prin rugăciune – dobândește înalta cinste de a ședea chiar înaintea Cerescului Împărat, de a vorbi cu Dumnezeu Însuși. În felul acesta i se îngăduie să se înfățișeze înaintea Celui Căruia îngerii stau plini de cutremurare! Păcătos fiind, atunci când se căiește, devine drag lui Dumnezeu, este ascultat cu atenție și cu dragoste. Cinstea căreia Dumnezeu ne face părtași când ne apropiem de El în timpul rugăciunii e mai presus de cuvânt și de înțelegere. 
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „În mantia sa im­perială împăratul nu este atât de strălucitor precum cel care se roagă îmbrăcat în frumusețea dim­pre­­­ună‑vorbirii cu Dumnezeu. Precum cel care în pre­zența înalților comandanți de oști și a nobililor se apropie de împărat și vorbește cu el, și prin aceasta atrage privirile tuturor, devenind mult mai vrednic de cinste – tot astfel se întâmplă și cu cel care se roagă. Ia aminte cât de măreț e acest lucru: chiar dacă de față se află îngerii, arhanghelii, serafimii, heruvimii și toate celelalte puteri cerești, unui om simplu i se îngăduie să ia parte cu mare îndrăzneală la această adunare cerească și să vorbească cu Împăratul aces­tor puteri!”