Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfânta Carpaților

Cu siguranță, ați învățat la geografie, copii, despre Munții Carpați. Poate că i‑ați și străbătut cu pasul, în drumeții cu familia, cu școala sau cu prietenii. Câți știați, însă, că Munții Carpați au și o sfântă a lor, o sfântă de înălțimea duhovnicească a Mariei Egipteanca?
Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfânta Carpaților, a ­trăit în adâncul unei peșteri din inima munților, hrănindu‑se cu rădăcini și ierburi și bând apă din căușul stâncilor, precum căprioarele. A udat cu lacrimi de pocăință și dragoste de Hristos petalele florilor de colț răsărite printre pietre, prefăcând timpul în veșnicie prin puterea rugăciunilor sale. S‑a apropiat atât de mult de lumina dumnezeiască, încât a devenit ea însăși lumină...
Vă chem să‑i aflați viața și nevoința, vă chem s‑o cunoașteți, dragii mei, ca să îi puteți vorbi în rugăciune și să îi cereți ajutorul când veți avea nevoie. E sfânta noastră, a românilor, născută pe aceste pământuri, însă, ca orice sfânt, învăluie în puterea rugăciunii și a dragostei sale de oameni întreg pământul! 
Odată ce îi veți citi povestea vieții, pașilor și drumețiilor voastre prin Carpați li se vor adăuga, pe lângă sprinteneala și siguranța caracteristice vârstei, stropul acela de sfială ce te face să pricepi lăuntric că pădurile carpatine sunt o adevărată catedrală a neamului, o catedrală ridicată pe aripi de rugăciune și pe lacrimi de sfinți. (Brândușa Vrânceanu)