Canonul și Imnul acatist ale Maicii lui Dumnezeu

Canonul Maicii lui Dumnezeu a fost alcătuit în sec. al IX-lea și face parte din Denia Acatistului Bunei Vestiri.

Imnul acatist – cunoscut în tradiția liturgică românească ca Acatistul Bunei Vestiri – a fost alcătuit în sec. al VI-lea, fiind cel mai vechi acatist.

Imnul acatist poate fi cântat sau rostit de către credincioși în fiecare zi. Într‑un manuscris al Mănăstirii Iviron se menționează următoarele despre puterea Acatistului: „Maica lui Dumnezeu s-a arătat de multe ori cuvioșilor și le-a zis: Îmi sunt foarte bine‑plăcute cele 24 de icoase ale acelui frumos Imn. Deci îi voi iubi și ocroti, și păzi, și apăra de tot răul pe creștinii care-mi vor grăi cu acest Imn în fiecare zi și care caută să trăiască după Legea lui Dumnezeu. Iar la judecată îi voi apăra înaintea Fiului meu.”

Volumul cuprinde: 

* Sinaxarul Imnului acatist

* Alcătuirea Imnului acatist

* Rânduielile de citire a Imnului acatist

* Canonul Maicii lui Dumnezeu alcătuit de Sfântul Iosif Imnograful 

* Imnul acatist al Maicii lui Dumnezeu (Acatistul Bunei Vestiri), alcătuit de Sfântul Roman Melodul

* Notele Cuviosului Epifanie Teodoropoulos, care identifică trimiterile scripturistice ale imnografilor și lămuresc teologia celor două imnuri

Cartea este împodobită cu frontispicii din vechile manuscrise bizantine. Pe copertă se află icoana Maicii lui Dumnezeu, Trandafirul neveștejit, pictată de Obștea Teofililor, Schitul Sfânta Ana, Sfântul Munte Athos.