Erosstihuri

CXXV

Eu port în mine-apusele iubiri
ca pe-o otrava şi mă dor de ele
şi ochi, şi oase, şi rărunchi, şi piele
şi sufletul mâncat de ele.

Tu tristă-mi stai de veghe şi te miri
de cât mi-atărnă cioatele de grele,
şi-ai vrea mai mult iubirea-mi să te-nşele
decât s-o vezi cum suferă-n priviri...

Dar eu te-am implorat să nu mă vrei
şi nici n-ai vrut s-auzi, de parcă-n tine
şi-a pus blestemul dragostei temei;
măcar acum, când marea noapte vine,
paharul meu de-ai înceta să-l bei,
ne-ar fi, iubito, negrăit mai bine!